Ralucita - Rapoarte de tura

2011-10-13T23:07:00.001+03:00

Din nou in Crai - Colliers Dream Team

2010-06-27T20:50:00.005+03:00

Uite-asa, nu stiu cum, fara sa-mi dau seama, vineri verificam prognoza meteo...eu +cei 7 pitici (10 la numar) in speranta unui we inedit pentru ei si mai putin inedit dar foarte drag pentru mine...la Curmatura in Piatra Craiului...Drag, caci prima data cand am fost pe munte, a fost aici, la Curmatura, in februarie 1997 (remember Anutza, Moni & Alex?:)...si uite asa, impotriva tuturor predictiilor negativiste, am decis sa vedem la fata locului daca e atat de groaznica prognoza, luind totusi in calcul ca urma sa cam ploua..deci eram dotati cu pelerine si geci.....a fost un we excellent, am ras mult si am urcat mult, ne-a plouat un pic dar..pentru ca nu am primit nici o plangere (ba am primit chiar solicitari de reeditare) cred ca a meritat efortul...dar sa lasam sentimentalismele si sa recapitulam ce am invatat din acest we:

1. Chiar daca ai mai fost pe un traseu, mai bine te faci ca nu ai fost si lumea va fi surprinsa de istetimea orientarii...altfel, daca ratezi marcajul de 3 ori, sigur nu te crede nimeni ca ai fost ;)
2. Maleta si banduliera sunt doua cuvinte ale limbii romane.
3. Daca drumul trece prin mijlocul unei stane, sigur e ceva gresit.
4. Daca te opresti din zece in zece minute sa mananci ciocolata energizanta, iti creste simtul de observatie si gasesti semnele prin ceata inaintea celorlalti.
5. Daca simti nevoia de cultura, poti sa faci un muzeu de sticle pe soba.
6. Nu subestima niciodata continutul unui rucsac. El poata sa contina snitele, cascaval, rosii, negrese, etc pentru zece persoane + paine, ciocolata si alte surprize :)

Asadar , thank you guys, ati fost fantastici si m-am simtit minunat cu voi!

Arhitectura veche, un pic de fotografie si multa dragoste de natura si de calatorie...

2010-06-02T08:54:00.006+03:00

Un mix de succes as spune, pentru mine, desigur...
De cand am descoperit vechile biserici sasesti fortificate din Transilvania, mi-am propus sa nu uit ca, oricat m-as plimba pe alte meleaguri, inca mai am cate ceva de descoperit acasa - o atmosfera fantastica de autenticitate (aer, pe care, cu tristete in suflet, cred ca Sighisoara l-a pierdut, sufocata in mod abuziv de kitch-uri si renovari neinspirate). O atmosfera mistica, veche si uitat de lume, in care respira si acum un aer german, atat de nefamiliar noua celor din sud, dar atat de jinduit pentru cultura, rigoare si evolutie.

Satele sasesti sunt pustii...sasii au plecat demult in Germania, au ramas cativa batrani, care spun cu lacrimi in ochi povestea vietii lor monahale de odinioara in vreme ce noi, desprinsi de betoanele citadine, ne oprim pentru o clipa derutati sa ne patrundem de spiritul acelor locuri.

Imi doream sa ajung la Biertan demult...fascinata oarecum de acele fotografii cu satul dupa ploaie in aburii diminetii, prin care se intrezaresc turnurile bisericii, parca un decor fantomatic, rupt din secole trecute. Atestat initial in 1224, si in 1337 ca cetate, biserica îmbină armonios stilul gotic cu cel al Renaşterii, apărata fiind de trei ziduri de incintă cu turnuri şi bastioane medievale. Timpul e mai incet aici si ma umple de viata cu fiecare secunda care trece apasat in ceasul din turnurile vechi.

De faimă internaţională se bucură uşa sacristiei, cu un sistem foarte complicat de 19 încuietori, realizată de meşterii locali în anul 1515 şi care a stârnit un interes deosebit, fiind premiată la Expoziţia Mondială din 1900 de la Paris şi care constituie un exemplu reprezentativ de manufactură săsească medievală

Copsa mare, Richis si Valchid...cele trei biserici pe care am apucat sa le vizitam duminica...pe drumurile de munte peste care m-a purtat Discovery-ul Oanei (prima masina hidramata pe care o conduc)...Multumesc Cornelush ;)
In rest, mult soare, putina lumina buna de foto ;)...dar multe locuri frumoase....

Livigno 2010

2010-03-20T22:05:00.005+02:00

Revelion la Bansko

2010-01-06T21:58:00.010+02:00

Ciucas, de alegeri

2010-01-03T22:43:00.003+02:00

Cheile Folea

2009-08-30T16:11:00.007+03:00

In Cheile Folea, la 18km de Olanesti, Buila Vanturarita, un sector de chei foarte frumos, cu trasee interesante dar grele pentru mine, calcar, umbra...
Plecat cu 3 crai Matei, Cristi G & Don Gavani...care au excelat spre deosebire de mine..(cu riscul de a genera un ropot de...huiduieli)...trasee mai mult de brate, usor surplombate...ca atare multi nervi & frustrari pe 7- :)
Concluzia e ca m-au depasit asa ca m-am dus sa citesc despre Anger Management :)) Seara a fost faina, am stat la foc pana tarziu ascultand povesti de la Costila din epoci demult apuse...a doua zi am fost in drive test cu o masinuta superba Land Rover Discovery (multumim Oana) cu care, de altfel, era sa facem pana prostului pe autostrada:)....
Cateva poze mai jos...a se vedea ca am baut bere (cred ca eram suparata rau:))

Croatia 2009

2009-07-15T21:08:00.020+03:00

This blog story will be entirely written in English as my Croatian friend, Renata Susa (Colliers Zagreb), to understand how fascinated I was with her country :) Thanks, Renata, for all the recommendations! Looking forward to seeing you!

Motto:
Those who seek paradise on Earth should come to Dubrovnik. (Bernard Shaw).

My last feelings of visiting special places are closed connected to my photo camera (Pentax K20), my best friend in such occasions. Through its lenses, I seek to transform my emotions into memories, to find out the spirit of the people as well as the life of the city, I lose myself into these, searching to discover part of me and part of ancient or medieval history.

Not very hard to find such things in Dubrovnik, medieval town-pearl of South Dalmatia, a town of museums and festivals, the town of taverns and restaurants, the place of a mild Mediterranean climate and wonderful landscapes.
The marble streets of Dubrovnik are lined with baroque buildings punctuated by beautifully sculpted Renaissance fountains and facades.
In the 17th century (1667), Ragusa (the old name of Dubrovnik – and also the name of our first trip boat) suffered a massive earthquake which turned the city into scraps. In addition to all these, 1991 brought war time and transformed the citadel into a battle field. Somehow, it’s incredibly amazing how well preserved is everything, including repairs entirely into the same architectural style.

So I lost myself into the streets of old city searching for the old town spirit, hanging around the small narrow passages, on the city walls and waiting for my favourite part of the day, the “magic hour” of the sunset. And indeed, I never lived such sunset atmosphere never in my life prior to the Dalmatian Coast trip.

We spent three nights in Camp Solitudo (two at the beginning of our trip and one at the end) and we highly recommend this camp, excellent services, 460Kuna (65Eur – 4 persons, one car, two tents), hot water, power supply, hot spot, etc. No charge for arriving after 2am into the night :), so we actually have been charged only for one night.

Camping Dubrovnik Solitudo Contact Info:
Camping Solitudo*** Reservation centre • tel +385 20 448 249
camping-dubrovnik@valamar.com • fax +385 20 435 622 web: http://www.camping-adriatic.com/

Our road to Croatia, passing through Serbia & Bosnia Herzegovina, was not as smooth as I previously thought, long waving sinuous way into the mountains, with two “speed exceed” tickets and three more passport control :). We reached Dubrobnik at 2am, mounting our tents near a funny hedgehog couple trying to mate. Next entire day was a beautiful walk through the citadel, as told you before...

More pictures from Dubrovnik here

More pictures from Split - Vodice - Camp Imperial here

More pictures from Zadar and Camp Ujce here

More pictures from Velebit - Jablanac here

More pictures from my blue laguna :) here

More pictures from Plitvice here

More pictures from Hvar here

More pictures from Tara Canyon - Muntenegru here

If you expected some usual resting holiday, don’t try our trip :) It was nice, funny, unpredictable, unplanned and affordable (around Eur550/person without feeling of missing anything)...for special details, give me a mail or a lemonade (I don’t drink coffee :) ) and I will tell you much more. I won’t bother you with boring details such as “what to visit/when visit ” as the internet is full of such details. Just hang around with a car and stop where you think might enjoy you...don’t waste too much time in commercial areas, as this country has much more to give in small villages next to the coast, meet people and ask about places, try fantastic fish food in hidden taverns and make it memorable!:) We did!

Basarabovo - Bulgaria

2009-06-14T16:34:00.006+03:00

In Basarabovo, undeva la cativa km de Ruse si deci de vama noastra din Giurgiu...se afla o manastire foarte frumoasa, sapata in stanca...amintind cumva la un nivel redus de colosii din piatra din Petra. N-am vizitat-o (a inceput ploaia) dar next time, este un "must"...scrie cineva frumos despre ea, cu tot cu poze si descriere, pe blogul urmator:

http://dj-dia.blogspot.com/2009/01/manastirea-basarabovo-bulgaria-ruse.html

Noi mai mult cu gandul la faleza de escalada...ne-am propus sa o vizitam la intoarcere.Faleza foarte interesanta, calcar, dar un calcar foarte ciudat, plin de crestaturi si colturi, numai bun de julit palme coate si genunchi la orice moment de neatentie...Traseele incercate..cam greute...ne-am dat doar pe 2...ca a inceput ploaia...si corzile erau in perete..:)Pe primul am uitat cum il cheama..scria pe el gradul VI...f. nasol...cu multi pasi super grei...nu s-a laudat nicmeni cu rothpunkt...poate doar Bursucul, daca se pune ca era in mansa:)..al doilea...Romanian Boy..cica VII..asta a fost mai usor..dar tot nu l-am legat...mai era o gasca din Bucuresti, niste baieti mai avansati...noi ne-am facut de ras in coltul nostru, fara prea multe comentarii... o zona draguta de exploatat cand n-ai ce face o zi, in we...important este sa nu te enervezi ca te tot taxeaza prin vama..ba pentru pod, ba pentru vignetta, ba mai stiu eu ce....sa ai rabdare cu indicatoarele..si sa-ti iei mancare de acasa...ca prin satele bulgaresti trebuie sa ai mare curaj sa te aventurezi la cumparaturi...:)
Sunt cam 50 de trasee batute (bine!)cu grade intre V si IX parca, toate cu nume englezesti..ceea ce ma face sa cred ca multe sunt batute de bucuresteni...
Am uitat sa mentionez echipa fantastica..Laura, Bursucu, Alex, Ariciu, si cu voia dvs, ultima pe lista ralucita..

Laura in primul traseu..intrarea mai optimista, iesirea total demoralizatoare:)

In pauzele de odihna, am pozat fluturi..:) vezi www.ralucaoanavoinu.blogspot.com

daca nici eu, atunci cand?:)

Alex ai Matei epuizati de grad :)

Cow & Chiken...sau un pic de scoala la faleza din Poiana Tapului/Sinaia

2009-05-24T09:19:00.005+03:00

Lucrurile marunte ma fac fericita :) Un un post prea serios poate...

Stateam si ma gandeam in timp ce micsoram pozele cat de norocoasa sunt ca ma fac fericita lucruri simple si tangibile, ca reusesc sa traiesc mai mult pentru prezent decat pentru viitor, lasand uitarii lucruri cotidiene, neimpliniri sau sentimente de vinovatie care poate m-ar termina psihic intre betoanele citadine. Ma intreba cineva deunazi, de ce tin Blogul asta? Daca o fac ca sa par mai interesanta sau mai in “centrul reflectoarelor” :) Cand eram pustoaica, mi se parea cool sa nu fiu inteleasa, sa las oamenii nedumeriti si intrebatori. La 30 de ani, mi se pare cool sa fiu inteleasa :) (funny, nu?) Motivul principal pentru care scriu se datoreaza convingerii mele personale ca nimic frumos pe lumea asta nu are valoare daca nu ai cui sa-l impartasesti. Mana de prieteni care urmaresc blogurile noastre sper/cred ca simt lucrul asta. Motivul secundar ar fi de natura si mai personala: as vrea sa reusesc sa traiesc la intensitate maxima astfel incat, indiferent de cand va fi ultima mea zi, sa nu-mi para rau pentru nimic :) (da, da, mi-e dor de mama, v-ati prins voi, dragilor)...

Lasand gluma la o parte, precum si sensibilitatea unei persoane extrem de insensibile :), am fost la cariera pentru ca tanjeam rau de tot sa ma catar. M-am bucurat mult de prezenta Oanei si a lui Don Gavani, precum si a curajosului junior Andrei, care s-a dovedit foarte ambitios si cuminte. Raducu s-a lipit si el trupei cu inca 2-3 amici, iar Alex N a participat si el cu mult elan la prima incercare de catarat together:). Sper ca i-a placut!!

Pozele facute de arici din regrupare cand ma dadeam cap m-au cam intimidat putin si, intr-un moment de deconcentrare, cand sa asigur, m-am dezechilibrat si am strans cu putere in mana bucla...si uite asa...fara rothpunkt sambata asta dar, sa zicem, cel putin multumita ca am avut ambitia sa incerc...

Matei ne-a pus nenumarate manse :) si s-a si autoasigurat pentru varietatea momentului. Ne-am prajit bine de tot (daca arde atat de rau in mai, cred ca va fi o vara taaare lunga si nesuferita) in stilul tractorist...dar parca a meritat chiar daca la mare o sa arat groaznic :)

Sambata asta mi-a deschis si mai tare apetitul pentru escalada...hmmm...cred ca sambata viitoare o sa fac o incercare in Bulgaria, sa ne mai destindem muschii obositi de atata gimnastica degetelor in fata calculatorului.

Biserici fortificate sasesti pe bicle

2009-05-11T22:33:00.015+03:00

Sambata: Colun-Glanboaca-Sacadate-Nucet-Cornatei-Hosman-Fofelda-Colun
Duminica: Colun-Carta-Colun

Hosman - Holzmengen

Fortificatia a fost ridicata la poalele dealului si inconjura o biserica romanica construita in jurul anului 1270. La inceput avea trei nave, o absida a altarului si o clopotnita cu cinci niveluri. Portalul romanic tarziu are o decoratie asemanatoare celor de la Avrig, Sacadate si Toarcla, toate influentate de santierul catedralei din Alba Iulia, unde veneau mesteri pietrari germani sau austrieci.
Niste mesteri sau calfe din Viena care nu au gasit de lucru pe santierul de la Alba Iulia au incercat sa-si castige banii la sat si au ajuns astfel la Hosman, unde au ridicat marele portal, dupa modelul catedralei lor de acasa, Sfantul Stefan din Viena. (sursa: www.biserici-fortificate.com)

Cârta-Kerz

Manastirea de la Carta, metoc al abatiei de la Igris, a fost atestata prima oara in 1223, intr-un document din vremea regelui Andrei al II-lea, care confirma o donatie a cistercianului Gocelinus catre manastirea de la Carta. Astazi, ruinele ei se pot vedea in lunca Oltului, pe drumul care leaga Sibiul de Brasov. Din chiliile monahilor a mai ramas la sud de biserica un zid inalt, pe care se mai pastreaza inca ferestrele incheiate cu arc in plin cintru si o fereastra geminata.Biserica evanghelica de astazi ocupă de fapt doar corul si absida fostei bazilici. Portalul gotic prin care se intra in zilele noaste a fost probabil mutat de la o intrare laterala; arcele boltilor se intalnesc intr-o cheie de bolta romanica infatisand chipul Fecioarei Maria, ocrotitoarea bisericii, ca stapanitoare a cerului. Celelalte chei de bolta sunt decorate simplu, cu flori de floarea soarelui, iar intre arce se afla ferestre rotunde, cu sase lobi, care au primit ulterior vitralii.

de 1 Mai, in Cheile Bicazului

2009-05-04T23:29:00.010+03:00

Si uite asa, cu planuri mai mult sau mai putin domestice, am aterizat in zona Bicazului vineri pe la pranz…Impresie generala: merita sa stai o saptamana acolo vara si sa te cateri…faleze sunt o multime, mi-am dat pana si eu seama ca este una dintre cele mai batute zone de alpinism si escalada din tara...si mai presus de toate….pereti de calcar, nu conglomerat..ceea ce mie mi se pare ceva mai atractiv…

Activitatile au fost extrem de complicate si variate..s-a mancat, s-a baut, s-a baut, s-a mancat, s-a mancat iar, s-a ascultat Raggae (mult…multumim Ionitza pentru culturalizare), s-au legat 2-3 miscari la faleza Raza Soarelui (Marius, ai pierdut pariul, dai sticla de Whiskey), s-a cantat (si chitara ta falseaza, nah:)), s-a dansat pe Whole Lotta Love (Sidonia, you’re on tape:P), s-a invatat sa se danseze pe Comandante Che Gevara (Thank God, I am not on tape:)), Ionita s-a initiat atat in tainele alpinismului de la baza peretelui cat si in oralitatea stilului..., Ciacarac a invatat notiunea de “Oala cu sarmale” si rolul ei in societate, Pantaza mi-a creat obsesii cu Cristina – celebra piesa..:)…. A fost fun, am inteles in repetate randuri ce e ala Tarhon, mi-am dat seama ca masina mea este mult mai faina decat masina de imprumut:)….si multe alte neintelesuri...pentru cei care nu au fost....”what happens in Rome, stays in Rome” :)…pentru ceilalti, sper ca v-am stors un zambet…

Iulia cu mine, facand pe divele in lanul de rapita :)

Natural Born Killers:)

din nou la schi, Predeal

2009-03-29T15:08:00.012+03:00

In deplin consens cu proverbul " I can resist everything except temptation", am facut eu ce-am facut si am reusit sa-mi incalc promisiunea de a nu schia deloc in iarna asta, dupa operatia la genunchi. Totusi, gandindu-ma la Luciana care era inapoi pe schiuri la mai putin de 3 saptamani dupa operatie si fiind proaspata beneficiara a unei orteze, mi-am zis ca e momentul sa nu ratez in mod dramatic poate ultima zi cu zapada a sezonului asta.

Zis si facut, am plecat in brigada de 4, cu Cristi Ghelner, Mara & Matei catre Valea Prahovei, cu o destinatie oarecum incerta dar cu intentia clara de a prinde o zi excelenta cu soare mult si zapada.

Dupa ce am incercat in mod inutil sa-mi sustin punctul de vedere in legatura cu pofta mea de a merge la Predeal, oarecum corelata cu banuiala ca la Sinaia vom da peste interminabile cozi la cabina, am parcat in Sinaia, dupa voia majoritatii :).
Dupa aproximativ 30 minute pierdute in coada de la cabina spre 1400, am sunat-o pe Luciana (era in Austria) ca sa mai aflu care e atmosfera la Predeal. Mi-a dat numarul cuiva de la partie si in concluzie, in 5 minute, am urcat gasca in masina si am demarat in tromba spre Predeal :)

Alegerea a fost geniala intrucat era zapada din plin, mult mult soare si extrem de putina lume. Dupa 4 ture in forta pe sub teleferic, i-am acordat genunchiului 15 minute de repaus, iar el, ca rasplata, s-a comportat exemplar! Singurul aparat foto a fost al lui Matei, asa ca sunt putine poze, ne-am straduit sa pozam mai putin si sa schiem mai mult!:)

Schiul de we asta a avut loc multumita noii mele orteze :)
In mod paradoxal, ortezele rotuliene si cele pentru afectiunea meniscului mi s-au parut nu numai extrem de incomode, dar si ineficiente, la o prima impresie.
Orteza pe care o port acum (numai la schi si la coborari de pe munte)este specifica afectiunii ligamentului incrucisat, dar a fost singura in care am avut incredere sa-mi las toata greutatea corpului la schi.

Descriere:
Orteza de genunchi impotriva hiperextesiei cu deschidere anterioara

Functii:
Ofera stabilitate genunchiului.

Indicatii:
Leziuni ale ligamentelor colaterale, medial si lateral, leziuni usoare ale ligamentului incrucisat anterior, artrite si osteoartroza genunchiului

Material:
Tritex- material ecologic

Observatii:
Prezinta 2 atele din aluminiu, deschidere anterioara pentru o aplicare mai usoara si sigura. O singura banda care ajunge pe fata posterioara a genunchiului se opune hiperextensiei si ajuta la o mai buna sustinere si stabilitate.

La Diham, la plimbare

2009-03-28T16:03:00.003+02:00

Malaiesti - ziua lui Marius

2009-01-27T15:21:00.023+02:00

Dupa o luna si ceva de pauza, m-am prezentat cu tot cu genunchiul operat (fisura de menisc si condromalacie rotuliana) la prima tentativa de urcat pe munte:). Trebuia sa fie Cabana Turnuri din Fagaras, dar nici Malaiesti din Bucegi nu a sunat rau, cu atat mai mult cu cat de cabana asta ma leaga niste amintiri foarte dragi.
Pretextul..:numai bun:) ziua lui Marius, o prognoza proasta si o tura geniala, foarte reusita, fara mari probleme la picior…ceea ce imi da speranta ca in curand voi fi disponibila pentru noi ture.
N-am carat Pentax-ul cu mine, asa ca rezultatul este opera a mai multor mici sapuniere disponibile printre prieteni.

Inghesuiti cu mic cu mare intr-un Renault Traffic, un Opel Astra si un Nissan..whatever (pathfinder parca)...am plecat de la uzina Rasnov spre Valea Glajariei.

Incredibil de putina zapada…si Matei isi luase schiurile ca sa dea o tura prin Valea Tiganesti:)

Cabana cea noua este foarte diferita, draguta in felul ei, dar parca ceva nu mai e la fel :) parca e mai aproape de civilizatie, un pic mai comerciala. Fotografiile de pe pereti cu capre negre sunt absolut geniale...cineva a avut un teleobiectiv clasa luxury...si l-a folosit cu mult talent. Mancare exista la preturi mici, ceaiuri calde, vinuri fierte, apa plata de spalat pe dinti :) si alte noutati gen Milka cu alune, servetele nazale, lumina, si o camera foarte calduroasa (cred ca singura incalzita - 14 paturi).

Revelion 2008/2009 Valea Cernei

2009-01-04T16:26:00.011+02:00

Text copyright http://www.xtrem.ro

Rezervatia Cheile Corcoaiei este situata in partea nordica a Parcului National Domogled-Valea Cernei, in judetul Gorj, pe o suprafata de 34 ha. Formatiunile geomorfologice existente aici sunt de o frumusete rara, dand posibilitate oamenilor sa explice aparitia acestor peisaje magnifice prin legende.

Legenda relateaza despre un tanar foarte puternic si curajos pe nume Iovan Iorgovan in care si-au pus increderea oamenii din asezarile care inconjurau muntii din aceasta zona.Iovan Iorgovan a dus o lupta crancena cu un balaur infiorator cu sapte capete pentru a-si recapata iubita si pentru a-i salva pe oameni de grozaviile acestuia.In rezervatia Cheile Corcoaiei a avut loc ultima batalie dintre eroul mitic Iovan Iorgovan si balaur, aici fiind retezat ultimul cap al acestuia.Cheile, conform legendei, s-au format prin spintecarea acestora cu sabia lui Iovan Iorgovan pentru a ucide balaurul care s-a ascuns intre ele.Prezentul si trecutul, realul si irealul se impletesc, creand un spatiu demn de admiratia si protectia noastra pentru generatiile viitoare.

Traseu:
Baile Herculane (Piata Hercules) - Cerna-Sat - Barajul Lacului de Acumulare Iovanu.
Marcajul : nemarcat turistic.

Urmand acest traseu, turistul poate observa indeaproape de-a lungul Vaii Cernei, intre Herculane si barajul Iovanu, frumusetile neasemuite care i se perinda prin fata ochilor oferite din belsug de formatiunile carstice atat de variate,in deosebi de stancaria versantilor si cheile salbatice, de vegetatia extraordinara.

Text copyright http://www.lufo.ro

Lacul lui Iovan

Este realizat prin bararea raului Cerna in aval de confluenta cu raul Iovan, intr-o zona incastrata intre culmile sud-estice ale masivului Godeanu si cele nord-vestice ale masivului Mehedinti in asa numitul "culoar" al Cernei. Lacul de acumulare format in spatele barajului are un volum total de 124 mil. m3. Suprafata lacului este 292 ha, oferind un splendid peisaj intr-o zona cu o naturalete aparte.

Hintertux Oktober Powder Fest :)

2008-10-14T09:06:00.013+03:00

A fost, vorba unui drag prieten, a fost, cum sa va spun eu…a fost perfect :). Ideea cred ca a fost a lui Dinutzu, care fiind familiarizat cu zona, a fost destul de convingator...asa ca prin august-septembrie, oarecum sceptici in ceea ce priveste zapada, ....incepeam sa facem aranjamente pentru un schi la inceput de octombrie, pe ghetar, la 3200m.

Gasca s-a format repede si uite-asa Luciana, Dani, Georgi, Copilu’, Dinutzu, Cristi, Tibi , Matei si cu mine am petrecut excelent intr-un peisaj de vis. Trebuie sa mentionez ca decizia lui Tibi de a veni, un pic intarziata, m-a mai linistit un pic, altfel aveam oarece stres ca nu o sa fac fata echipei olimpice :)...si cand zic asta glumesc doar un pic, nu foarte tare...Luciana a castigat cupa Ecoul Malinului...de cate ori? Dani a iesit in primii 5 mondial la schi fond si este monitor de foarte multi ani, Dinutzu cu Cristi, Matei si Georgiana nu mai zic cate vai au la activ si ce tehnici super poseda...asa ca Ralucita, mare schioare in vremuri demult apuse :) s-a trezit in cantonament cu echipa Romaniei :). Si cand zic cantonament, imi vine in minte strigatul de “cucurigu” pe care Luciana ni-l folosea drept desteptator la 7 juma dimineata :).

Zona super frumoasa, foarte salbatica, cu un peisaj pe care nu l-am intalnit in Zillertal, asa ca pana una alta, am cazut toti de acord ca Hintertux a trecut in topul preferintelor noastre. Gasca s-a reunit luni seara cand am aterizat si eu la Innsbruck de unde m-a pescuit Dinutzu. Locul unde am stat, o cabanutza traditionala, un fel de casa a lui Hänsel si Gretel, a fost denumita unanim “La baba”, un camin extrem de primitor, pe gustul nostru alpin, de care ingrija o bunicutza simpatica care nu stia alta limba decat germana, dar cu care am reusit in linii mari sa ne intelegem.

Faptul ca a fost extrasezon, a fost de bun augur. Pe ghetar era un spectacol extraordinar, se antrenau echipe pentru mondial, asa ca noi, am parcat cu mandrie dubitza printer bus-urile celor de la nationala Elvetiei, Cehiei, Italiei, etc si am cascat gura cu real interes la cum se dadeau prin porti cei mai buni dintre cei buni (ca si cum nu-mi ajungea ca am plecat cu echipa Romaniei :)).

A fost soare in fiecare zi, asa ca ne-am prajit corespunzator, suficient cat sa starnim invidia prietenilor la intoarcere :). Zona de partii nu este foarte mare : vreo 15-20 partii, dar exceleaza la capitolul peisaj, extrem de salbatic si alpin, o bucurie pt ochi si suflet :). Am fost destul de cuminte, nu am abuzat de piciorul beteag, dar m-am bucurat cat am putut de partiile batute excelent si in general de sentimentul de libertate pe care ti-l dau viteza si zapada absolut perfecta....Schiurile mele cele noi, Dynastar Legend 4800 – my favourite legend, dupa cum imi place sa le alint, (made in Chamonix, Mont Blanc Valley, va rog :) ) sunt si ele perfecte, chiar daca Dinutzu ar adauga ca nu voi schia niciodata carve cu ele, haha. Dinutzule, eu oricum sunt mai oldies goldies :) inclusiv in schi...ma pastrez momentan la tehnica clasica de slalom special care m-a consacrat :).

A fost un vis foarte frumos, prima vacanta adevarata pe anul asta, o bucurie extraordinara :).

Photos by: Matei, Tibi, Raluca

Week-end la Praga

2008-09-05T09:08:00.010+03:00

Piatra Craiului 17-18 aug

2008-08-20T00:14:00.030+03:00

Motto pt Bogdan Voina:)cu mentiunea ca orice botez e greu :)

"De vrei sa stii ce-i muntele, sa urci prin Crapatura
S-ajungi pe Varful Turnu, sa mangai stanca dura
Sa treci de Ascutit, Timbalele-amandoua
De Varful Sbirii, Omu cand ninge si cand ploua

Cand rauri de sudoare-ti vor sirui pe fata
Sa ai credinta-n tine si-ncredere in viata
Aicea sus pe munte nimic nu e usor
Mai bine stati acasa in poala mamelor"

Dragii babei :),

Ma bucur ca prima tura cu care am inaugurat cei proaspeti 30 anisori ai mei a fost in Crai. Ca sa citez un mare filozof bulgar : “asta imi da speranta ca exista viata si dupa 30 de ani” :). Ca atare, am fugit in Crai (n.a. Piatra Craiului) vineri pe la pranz intr-o echipa absolut geniala, respectiv Alex Gavan (proaspat cuceritor al inca unui varf Himalayan – al treilea), Bogdan Voina, un prieten de-al lui care nu mai fusese ever la munte, Matei cu conditie fizica excelenta si cu mine. Tare echipa, nu? F omogena:).
Dupa o masa copioasa in Targoviste pe la 6 seara (ora potrivita pentru un lunch relaxat), am parcat masina in Zarnesti si am pornit spre Crapatura, ca vorba ceea, nici unul din noi nu mai fusese pe acolo si nu prea avea sens sa mergem pe Botorog la 10 noaptea..poi daca e bal, bal sa fie :) Dupa o ora de mers aiurea prin fanete, Matei il suna pe Soimaru care reuseste sa ne directioneze spre intrarea in vale, unde incepe urcusul…
Bogdan este incantat, il injura pe Don Gavani din 3 in 3 minute (si presupun ca si pe noi in gand) pufaie, bombane, dar urca constiincios la vreo 50m sub noi, care plictisiti de atata noapte am dat-o mai iute in sus…la 2 suntem in Saua Crapaturii si la 3 suntem cu cortul pus si mancati..yupiiiiiiiii..luna e plina si f frumoasa...:)
Sambata dimineata ne trezim abrupt si facem jonctiunea cu Iuliana, Stefan si Adi si urcam in creasta…eu sunt incantata si mergem matematic de la Vf Turnu la Vf Ascutit…echipa antrenata merge La Om, eu cu Matei si cu genunchiul obosit ne retragem pe Padinile Frumoase…seara o lalaim la cabana, povestim, mancam…eu adorm la 9…yupiii…
Duminica Iuliana, Adi si Matei coboara pe Padina Hotarelor dupa ce urca iar in creasta…eu cu Don Gavani si Bogdan coboram pe la Botorog..apoi dormim o ora la Gura Raului, pe o margine de drum……….
F tare Craiul asta…cred ca o sa merg mai des :)

Izverna sau Transhumanta mioritica

2008-07-19T08:56:00.032+03:00

Am fugit cu treaba la Izverna, si ca sa ne potolim un pic si setea de umblet, am dat iute o tura prin Poiana Beletina, impreuna cu Tibi, Dana si Denisa. Aici e casa bunicilor lui Matei, veche de peste o suta de ani, cu multi corcodusi si visini in curte, cu cea mai frumoasa prispa pe care am stat vreodata si m-am uitat la stele. Un fel de muzeu al satului in viata, cu atmosfera veche patriarhala, asa cum ne place noua sa adulmecam cand fugim izgoniti de tenebrele orasului agitat.

Am plecat tarziu spre Beletina, pe la ora pranzului, cu soarele batandu-ne in ceafa si cam astenizati de linistea si somnolenta care pluteau in aer. Drumul e foarte frumos, dar cam obositor prin soarele puternic si urci vreo 2 ore pana ajungi in padurea batrana care te mai readuce la viata cu umbra ei deasa.

La iesirea din padurea batrana si umbroasa...Oare pe aici haladuia si Tudor Vladimirescu?:)

Mai cu ochii dupa vipere, mai cu ei dupa fluturi, am ajuns catinel la adapatoarea din marginea poienii unde am lenevit ceva vreme.

In poiana Beletina, la stana erau baci Nadia si Giolgau, respectiv cei doi vecini de peste gardul nostru din sat, asa ca urcusul s-a incheiat cu o masa pe cinste cu cas si urda dulce. Spre apus, cand venise timpul sa ne cam intoarcem, am asistat cu interes la mulsul oilor. E foarte emotionant sa vezi pe viu lucruri pe care le-ai citit in copilarie si pe care le vizualizezi cumva rupte de realitate si oarecum apropiate de vremuri ceva mai arhaice.

In sat, cele trei gratii :) pe capita proaspat adunata

2mai, vama veche, limanu si restul...:)

2008-07-10T17:46:00.002+03:00

La Cariera, in Poiana Tapului

2008-06-30T23:17:00.014+03:00

O duminica f faina...am ajuns la Cariera la Poiana Tapului, unde e f. frumos si unde te bate soarele pana te termina si unde te cateri pe trasee de scoala cu nume de desene animate (didi, cow & chicken, dexter, etc). Dupa o noapte mult prea scurta in care am ascultat cum canta greierii si cum picura vinul in pahare ( la multi ani mai bubulule!), m-am scindat in doua:) adica Matei a plecat cu Bubulu & Nea Gigi cica sa schieze pe Malin, eu cu Raducu la cocot cu Georgiana, Cristi, Luciana, Deni, Arabela, Cristi si restul brigazii. A fost fun, inca fac fata gradului 5 :)) sunt o grea..:) si aici ma refer la cele 5-10 kg in plus. :)... am fost cam lenesa (ca de obicei) si nu m-am stresat sa incerc sa ma dau cap...am tot frecat mansa in sus si-n jos...Am debutat spectaculos dandu-i drumu' lui Raducu cu vreo 2m inainte sa atinga solul, drept pt care a tras o tranta iar eu m-am ars apucand coarda in ultima clipa..:D, Raducu s-a razbunat coborandu-ma intr-o tufa de trandafiri salbatici...in rest ne-am inteles bine:). ...seara s-a incheiat la Cumpatu...apoi am regrupat cu Sorinescu & Horatiu care veneau din Crai cu biclele...
Foto Arabela,Cristi & Ralucita wide :)

Valea lui Stan, Fagaras

2008-06-18T19:55:00.000+03:00

Cam asa incepe un articol din ziarul Adevarul din 2004:

"Fagaras - Valea lui Stan
Pe Transfagarasan, punctul maxim de atractie il reprezinta, fara indoiala, zona Vidraru. Insa pentru aceia dintre dumneavoastra care vor sa vada si altceva, avem o propunere tentanta: Valea lui Stan. Pe acest traseu se poate ajunge si la baraj, insa drumul este mult mai palpitant. Pentru Valea lui Stan trebuie sa o luati la pas pe soseaua care se intinde intre Curtea de Arges si Vidraru. Ultimul sat aflat la poalele muntilor Fagaras se numeste Capatanenii Pamanteni, iar de acolo nu mai sunt de mers pe serpentinele Transfagarasanului decat vreo patru kilometri. Valea lui Stan poate trece neobservata, pentru ca nu exista nici un marcaj care sa anunte unde incepe traseul. Poate si de aceea nu este atat de cunoscuta pe cat ar merita. Aflata intre doi versanti, pe cursul unui parau, al carui nume nu l-am putut afla nici macar de la localnici, Valea lui Stan nu da impresia, la inceput, ca va pune mari probleme. Insa pe masura ce veti inainta, va veti da seama ca ati pornit intr-o adevarata aventura. Dar, atentie, va fi mai greu sa va intoarceti decat sa continuati traseul! Drumul pe albia paraului nu este usor, pentru ca riscati sa va afundati cu picioarele in pietrisul fin adus de apa. Singura sansa este sa mergeti pe langa peretii muntilor, pe care uneori veti fi nevoiti sa-i si escaladati. Din fericire, pentru asta nu aveti nevoie de echipament special, deoarece din loc in loc sunt montate scari de fier care, uneori, fac legatura intre versanti (aceste treceri fiind unele dintre cele mai periculoase). In aceasta portiune de traseu, drumul dureaza aproximativ patru ore, insa dupa ce veti parasi albia paraului sa nu credeti ca ati scapat. Mai aveti de urcat pe munte, pana la drumul forestier. Coborand pe acest drum, ajungeti acolo unde doreati initial sa mergeti: la barajul Vidraru. In final, veti vedea ca efortul pe care l-ati facut a fost pe deplin meritat. Traseul este "impanat" cu multe cascade si poieni".

Sursa : http://www.adevarul.ro/2004-10-02/Turism/un-traseu-pe-saptamana_99426.html

Ma ameninta Laura de miercuri joi...cica neaparat Valea lui Stan...imi zic in gand " iar Stan?", avand in vedere ultimele 3 tentative nereusite de a urca pe Varful lui Stan in Mehedinti. Ce obsesie si cu numele asta...:)
In fine, facem planul, adica Laura il face cu costum de neopren, hamuri, coarda...eu ma gandesc ca o sa adorm prin vreo poenita cu vreo carte in mana.
Ma uit pe net, ditamai raportul de tura ma informeaza ca sunt niste scari rupte, ca trebuie sa treci apa de nu stiu cate ori, ca e rece, bla bla...
In fine, sambata dimineata, ma organizez cu Matei, trecem prin tot felul de tentative de genul...luam biclele si ne dam pe Transfagarasan...dar ce te faci ca nu stim sa montam suportii...apoi luam schiurile sa ne dam in Balea...dar nu avem pe ce sa le punem...in concluzie luam cortul (fara cuie) si plecam spre Curtea de Arges...
Ne regrupam cu Laura&Co la cetatea Poenari si in 10 minute parcam la intrarea in vale...O luam incetisor in sus prin niste locuri superbe...
Aflam ca suntem pe un traseu de concurs..nu ma prea pricep dar era ceva intre cluburi, pt ca ne tot intrebau pe parcursul traseului din ce echipa suntem:) din echipa "melcul si ariciul"..cum din care?...dupa vreo juma' de ora, ne intalnim cu Supa, Irina, Crisa & Soldier...cam si cum am fi mers pe jos pe la Universitate si ne-am fi impiedicat de ei in pasaj:)...acum era oarecum normal sa ne intalnim pe o vale in Fagarasul sudic, fara sa fi vorbit ever in prealabil ca mergem macar in zona judetului respectiv...

Incheiem traseul singuri pentru ca dupa ce urcam tot soiul de scari si scarite, sarim raul de cateva ori, ne strecuram pe potecute inguste, ajungem intr-un post de arbitrii unde incepe cronometrarea...de aici..gasca baga viteza, asa ca noi ramanem sa ne bucuram de padure si de luminisuri. Intr-un final iesim in drum, fara sa ne fi plouat deloc, desi prognoza e proasta...si dupa 4-5-6km ajungem la baraj la Vidraru...si de acolo la masina...intre timp Laura a disparut cu gasca spre capra pe Transfagarasan, asa ca noi ne luam catrafusele si dupa un forestier agressione ajungem dupa 1 ora juma' la cabana Cumpana.

Seara ne distram cu "aruncatul cu busteanu", trasul cu arcul, probe de orientare, cantat, foc, etc...un fel de atmosfera de Vama Veche numai ca pe malul lacului Vidraru, pe o pajiste intinsa...f faina atmosfera. Proba de "cultural" a cluburilor din concurs avea sa ne adoarma grav..sau poate ca am imbatranit si nu mai gust orice lalaiala lunga..:) Noaptea toarna cu galeata, ploua, tuna, fulgera si din fercire nu bate vantul deloc..Cortul e cuminte si nu ia apa deloc, asa ca dormim bustean pana a doua zi tarziu, cand ploua in continuare...
Din lipsa de altceva o luam spre casa si ajungem in Bucuresti pe inserat...
Draguta iesire:)

Pozele sunt majoritatea facute de Matei.

31 Mai 2008 - de la Omu pe Morar reloaded

2008-06-03T16:37:00.000+03:00

Si iar am inceput sezonul de schi pe vai cand altii il incheie…de data asta totusi am reusit sa-mi pun schiurile la statia meteo de la Vf. Omu, fara sa inot printre branduse ca primavera trecuta…A fost fun…
Am plecat din Bucuresti cu Matei si cu dl Cezar Manea (autorul multor trasee de alpinism, printre care “Cezar Manea” – 4B din Cheile Rasnoavei, unde am avut “onoarea” sa ma destrabalez acum 3-4 ani cu scaritele de rotpunkt intr-un pasaj 7+).
Destinatia era ciorba de la Omu si coborarea pe schiuri a vaii Morarului.
Am mers si am luat schiurile de la Bubulu (dupa o amenda de radar la 95km/h) dupa care am stat 2 ore la cabina la coada. Vreme superba…Bubulu si Cezar au plecat inaintea noastra spre Omu, cu scopul precis de a cobora pe Bucsoiu.
Noi am ramas in urma si ne-am distrat traversand “Le Grand Cerdac” pe traseul de vara printre limbi de zapada neprietenoase. Matei a reusit sa scape camera video din piatra in piatra pe Valea Cerbului. Culmea este ca dupa ce a recuperat-o, am constatat cu incredibila uimire ca inca functiona... in oarecare masura…:)
La Omu era aproximativ pustiu…si eu care ma gandeam ca o sa-i gasesc acolo pe Iuliana, pe Tibi, pe Nea Gigi, pe Bubulu, pe Irina…etc etc…nimeni…si ceata se urca enervant din vale…ca de obicei, mi-e f lene, asa ca hotarasc ca ora 5pm e o ora numai buna de plecat de la cabana (apropos, s-a deschis cabana).

Dupa ciorba de rigoare, incep sa curga pe usa…ditamai gascalaul..de alpineti..ba de la schi de pe Gaura, ba de pe Valea Alba, ba de pe Cerb, care mai de care. Organizez repede o coborare la unison pe Morar si ii dam la vale pe zapada meseriasa din prima caldare. Ne filmam, eu ma dau ca o cizma….

Irina cu Laviniu, Dana si echipa per pedes au un ritm mai lent (deh, sunt fara doage de lemn) asa ca io cu Matei o taiem la vale pana in canion unde trebuie sa descatar pe clapari o avalansa veche innoroiata….la intrarea in padure asteptam echipa si o pornim pe potecuta la vale….ne popasuim pe undeva sub Valea Adanca (?) sau Bujorilor…sau o Albisoara..de unde admiram cu binoclul o ursoaica “tanc” cu 3 pui….departe..dar..o taiem totusi cu incredere la vale…si pe inserat iesim la Gura Diham.
Seara se incheie apoteotic cu Lacrima lui Ovidiu la Bubulu…iar duminica am invatat sa conduc pe serpentine cu frana de motor :D (Tantza, you are next !:) )

La cetatea Rasnov

2008-05-09T13:07:00.003+03:00

Intrucat nu m-am calificat pt Costila :)(Baiului reprezinta inca o provocare pt stilul meu de schi), precum in vremurile de rastriste si jale ale Marelui Stefan, femeile (unele), batranii si copiii au ramas la vatra.
Ca atare, l-am tarat pe Raducu (accidentat la genunchi, in grea suferinta) la o tura foto si la o pierdere aiurea de timp..in principal la Cetatea Rasnov si in secundar pe unde am mai gasit...
Ca atare am cascat gura la raliul de la Rasnov, ne-a emenintat ploaia pe Cetate si am mancat cu gasca in Predeal.
Duminica am pendulat fara sens cu Moni si Mihu prin Sinaia..si am vazut o expozitie geniala de corali din rezervatia Nationala Bucegi:) (cunoscatorii stiu despre ce vorbesc).

La Izverna de Paste cu Andora

2008-05-09T13:07:00.001+03:00

Supa - The Big 30 :) Valea Sugarilor & Padina

2008-04-20T19:57:00.001+03:00

"Oh, my friend, we're older but no wiser
For in our hearts, the dreams are still the same" :)

Cu Ariciu' la scuba diving in Faga - Balea 12-13 April

2008-04-14T22:48:00.000+03:00

v-am obishnuit prost, fara rapoarte, nu?:)
am fost prima data la Balea...si a fost foarte foarte frumos..ca majoritatea locurilor unde merg pt prima data, dar despre care mai citesc, mai aud, mai stiu...surpriza a fost totala..pur si simplu ma asteptam la alt relief...mi s-a parut mult mai fain si mai intim decat am crezut eu..poate ca si datorita celor 20 oameni care populau intreaga caldare si a celor 10 vecini care locuiau cu noi la Paltinu...Cred ca de la gradul 4 ni s-a tras...sambata mi s-a parut cam instabila zapada..mai curgea cate un valcel...dar duminica a fost chiar fain. Am urcat in Saua Doamnei si am facut poze, am coborat pe schiuri, caci de schiat nu se poate spune ca am schiat. F greu sa schiezi prin zapada grea si uda si multa. Baietii au coborat pana la Balea Cascada pe schiuri. Ei sunt mai priceputi:) cam asa a fost la Balea...sunt sigura ca iarna la Balea e de 1000 de ori mai frumos ca vara (ca in majoritatea locurilor:)

Piatra Mare - Return to innocence

2008-03-25T16:16:00.000+02:00

Misterele din Muntii Buzaului :) varianta Twin Peaks

2008-03-25T11:51:00.001+02:00

Film & Montaj by Matei

Primavara tarzie de la Omu pe Morar (film Matei) 2007

2008-03-06T12:03:00.001+02:00

Austria 2008

2008-02-26T22:21:00.000+02:00

Pestera Polovragi

2008-02-08T15:43:00.001+02:00

in Padina - la ziua lui Marius

2008-01-27T17:48:00.001+02:00

Plimbare in Poiana Izvoarelor

2008-01-27T17:43:00.000+02:00

Baiului & Vf. Urechea strikes back :)

2008-01-14T09:37:00.000+02:00

Tura identica cu cea de saptamana trecuta, dar cu modificari consistente de vreme si zapada..cald si frumos de data asta...in plus o zapada mai buna prin padure...fainut. Tudor a retinut si el partea frumoasa a sportului asta like "cârca":) eu...deja incep sa ma obisnuiesc cat de cat cu padurea...am tras doar o ultima trânta finala cand am iesit in forestier.

Participanti: Matei, Nea Gigi din Busteni, Tudor, Cosmin din BV si cu mine.

Duminica am fost scurt in Predeal unde am facut 3 telescaune in viteza si am plecat spre Bucuresti...Tare deprimanta atmosfera in Predeal..ma streseaza atv-istii si manelistii...un fel de vama in aceeasi stare de degradare...

Profit de ocazie sa le multumesc noilor mei clapari Nordica,care (scuzati cacofonia), sunt sublimi pentru ca m-au scutit pana acum de cârceii care ma chinuiau cu fiecare ocazie!!!

prin Baiului si pe Cazacu

2008-01-07T10:18:00.000+02:00

La multi ani copii!!!!!!! :)
Ca sa ne incepem anul bine, am mai tras repede o tura la munte duminica unde am prestat schi pe coclauri (unii cica ii zic "schi de tura" - mie imi suna mai bine "boschetareala" sau "schi bazat pe cârca"). Tura a inceput promitator intr-o vântoasa teribila pe marea crenelata creasta a Baiului :D unde Bubulu, Radu, Robert, Horatiu, Cristina, Matei si cu mine am pedalat mai pe schiuri mai pe clapari, mai pe telemark, mai pe placa... catre un varf (habar n-am care...) de pe care era sa decolam de cateva ori in cele mai artistice moduri din cauza vantului. Pana acolo, baietii au sapat profil , dupa cum se vede in imaginile reprezentative de mai jos, in urma caruia s-a dat verdictul grad 2, excluzând orice fete tentante pentru unii..stim noi care sunt aia :).

**********************************************
Trebuie sa faci o modificare/completare

Riscul nu a fost 2, ci mult mai mare, pesemne 4.

Ce zicea bubulu de 2 era un indice aferent scarii testului Rutschblock pe care l-am facut, care are "gradele" de la 1 la 7 inverse fata de scara riscului de avalansa aia pe care o stiu toti. Adica 2 e cum e cam cel mai rau, 1 fiind cand nu poti sa faci profilul ca se rupe in timp ce sapi, iar 7 fiind cand sari cu bocancii pe marginea profilului si nu se rupe nimic.

Toata lumea cunoaste scara clasica, unde riscul cel mai mic este 1 si ala moderat 2

[Matei]
**********************************************

Deci, era 4, nu 2:) (adica foarte foarte mare)

Traseul a coborat lent pe o creasta foarte lata daca erai pe picioare si foarte ingusta pentru stilul meu de schi:) de pe care am reusit insa sa ma salvez:) ca sa am placerea deosebita sa degust ceea ce ma amenintatu baietii...like pulverul lui nea Gigi (am inteles pe propria piele ca asta inseamna "crusta").
Un pic mai bine s-a dovedit a fi prin padure unde am beneficiat de un "pulver indesat" - azi am invatat o multime de cuvinte noi :)...Nici dupa ala nu m-am dat in vant...dar spre final, am inteles ca tot ce stiam eu din copilarie legat de schi este alt sport...si ca expresia "piciorul din vale" a fost exterminata pentru o perioada din vocabularul meu..fiind inlocuita de "lasa-te, bai, pe ambele schiuri ca o sa vii in cap"...

A urmat un mars lung al pinguinilor pe niste forestiere si distractia a continuat cu o tura pe Cazacu, ca sa imi confirm ca macar pe partie stiu inca sa schiez..:)
Seara s-a incheiat cu o masa la Mos Craciun varianta freeride si cu un drum alunecos spre casa.

Interesant sportul asta...cine l-o fi inventat :)
Multumesc participantilor pentru rabdare:)

Ralucita free ride :d

PS: toate pozele sunt facute de Matei

Revelion la Izverna

2008-01-03T21:33:00.000+02:00

Capitolul I: Izverna - Starea
Capitolul II: Izverna - Oamenii
Capitolul III: Izverna - Plimbarea

Cu Laura, Florin, Iuliana, Adi, Irina, Laviniu & Matei
Foarte frumos revelion intr-un colt uitat de lume. Am facut doar o tura in Mtii Mehedinti in cautarea varfului lui Stan...O plimbare foarte fainuta de cateva ore...
O alta plimbare a fost catre Catunul Giurgeani..in scop foto:), in rest..
am haladuit pe unde am apucat, am schimbat anul la foc de tabara in livada:)...si am mai facut si alte lucruri interesante...dar pe astea le pot afla numai initiatii adica cei care au curiozitatea sa ne insoteasca acolo.

:)

www.ralucaoanavoinu.blogspot.com

La schi in Azuga

2007-12-24T07:58:00.000+02:00

A fost fun, de data asta n-am mai uitat nici aparatul foto (cel mic, pentru ca n-o sa ma vedeti niciodata carand 350D-ul la schi :) Sezonul de schi l-am deschis saptamana trecuta cand am fost cu Cristi Ghelner, Mara, Nic & Matei la un schi pe Kalinderu...Planurile de acasa erau ceva mai mari :) dar te pui cu lenea covarsitoare premergatoare sarbatorilor... Pe Kalinderu a fost fain, mai ales ca l-am cooptat pe Coti care a stat cu noi vreo 2-3 ore ba explicandu-ne tot felul de viraje, ba schiind in forta in urias sau sir indian. Si obserivi mereu ca mai ai ceva de invatat...:) (asta ca sa raspund unei intrebari - ce ti-a trebuit instructor?). Schiurile lui Matei sunt beton - Dynastar Legend 4800 - si am avut placerea sa le utilizez integral in conditii bune, si cu singuranta nu am vazut ce pot in conditii de free ride.

We asta am ajuns in Azuga, unde mie nu mi-a placut niciodata partia Sorica (nu ma dezmint nici acum). Motivele ar fi multe..in principal pentru ca e umbrita, nu are continuitate in pante, e aglomerata si fara zapada in general :). Norocul nostru a fost ca se schia super pe partia Cazacul iar noua telegondola functioneaza brici si fara cozi. in 5 minute esti sus...unde mai poti sa te dai pe o panta unde fuctioneaza un teleschi f tare cu vedere spre Costila. Pretty nice.

Am uitat sa mentionez ca am clapari noi! :) F tare investitia. Ma simt foarte bine in ei.

Acum imi dau seama ca pe masura ce scriu mi se face din nou pofta de schi :))) Ar merge o Valea Dorului pana in Rev...who knows:)

Mergeti la munte fratilor ! Nici nu stiti ce pofta de viata va infige in suflet :) Drive safe si atentie la riscul de avalansa pt cei mai temerari! (nu e cazul meu, mama, eu sunt cuminte:)).

Dragilor, va doresc Craciun Fericit, sa fiti veseli si plini de optimism, sa va iubiti mai mult si sa va zambiti mai des!.

Bonus primiti dorintele catorva copii surprinse din biletelele trimise lui Mos Craciun sambata seara (am uitat sa va zpun ca am dormit la Mos Craciun sambata seara :)) Mosul varianta free ride. Sa traiesti Mosule, si sa nu ne uiti si pe noi, chiar daca nu mai avem candoarea si sinceritatea unui suflet de copil.

Va pupa ralucita

Balaureli haotice prin Penteleu

2007-12-09T06:52:00.000+02:00

la Sambata in Fagaras

2007-11-05T10:54:00.001+02:00

un we fain la Sambata...am plecat sambata dim...si dintr-un exces de zel am reusit sa ajungem la cabana la frontala:) -cum altfel...din cele 4 incursiuni ale mele la cabana mai sus numita nu am reusit niciodata sa ajung pe lumina :)...de fapt mint, am ajuns o data pe lumina, dar lumina rasaritului. De data asta am ramas destul de impresionata de incredibilul torent care a facut praf jumatate din vale distrugand toate podurile, bucati mari din versanti (inclusiv poteca)...am traversat raul pe niste busteni ..SF...si cu putin efort, in 2 ore si ceva am cucerit :) ...Vreme ok sambata noapte..stele multe..frustrarea mea ca nu mi-a iesit nimic bun cu expuneri de 15 sec...fara trepied..pe niste bolovani....cantari..ziua lui supica ...chitara si vinuri fierte...si fantomatica fereastra a Sambetei...hlizindu-se ironic la mine ..stie ea de ce :)
noaptea a fost lunga si foarte calduroasa..am dormit greu si cu vise halucinante...duminica vremea s-a scarbit..si a inceput sa ne agaseze cu o mocaneasca iute...asa ca am lasat fereastra hlizita, ca de obicei..si ne-am facut planuri mai indraznete cu alte ocazii:).

am ras mult...m-am simtit f tare...am mancat cel mai bun pastrav la Floarea reginei...a fost fun

Prima ninsoare la Petrimanu - Latoritei

2007-10-23T10:46:00.000+03:00

Foto Laura Steriu

Cu bicla pe dealuri...

2007-09-25T14:38:00.000+03:00

Din Amintiri. Malaiesti 2006

2007-09-17T22:12:00.000+03:00

Si a fost Malaiesti, cu nostalgia de alta data, cu o muuuultime de cunoscuti, mai veseli, mai tristi, cu un cutzu mic pui de husky si nenumarate vinuri fierte/ceaiuri. Am plecat din Gura Diham sambata pe la 13 cu Cristi G, Georgiana, si inca 2 amici de-ai lor printr-un covor interminabil de frunze de toamna in ritmul meu de melc grabit. Am ramas un pic in urma si imi venea sa ma tavalesc prin padure de fericire...Toamna e incomparabil mai frumoasa decat vara la munte...Caci iarna e totusi regina:). Dupa o ora am trecut razant pe langa Poiana Izv fara sa ne oprim si am intrat pe Take Ionescu. Pe la Prepeleac a inceput zapada, am pedalat mai delicat pe branele alea suspendate, mai agatzata de vreun lantz, mai urland dupa Cristi sa-mi dea o mana de ajutor, catinel...in 2-3 ore eram la cabana. (mentionez ca eu, melcul grabit, am depasit 3 grupui pe Take din cauza lui ghelner care ma mana de la spate de parca incepea meciul la refugiu. )....Pe la 11 au aparut si Matei&Alex din Omu (au facut Costila Galbinele) si am facut jonctiunea la refugiu la o prajiturica. (Nu stiu a cui a fost ziua, dar La multi ani!!! si sa traiasca pt ca fuse buna prajitura).Duminica am coborat prin Glajarie, pe un drum pe care l-am facut o singura data in viata, intr-un februarie indepartat, cand viata era ca un fulg :) (deh, adolescenta:)....parca intrasem intr-o manastire,imi venea sa ating fiecare buturuga in amintirea acelor clipe. Apoi am trecut puntea...Iti mai aduci aminte Moni ca ne-am facut poza acolo? si a inceput minunatul urcus al Glajariei. Dupa o ora mancam o ciorba in Diham..apoi lipa lipa pe deal in jos si pe DN1 spre casa by car:)

apuseni 2006

2007-06-09T18:39:00.000+03:00

http://mateilaudoniu.blogspot.com/2006/08/apuseni.html

pe Morar cu schiurile, 2 iunie 2007

2007-06-04T16:05:00.000+03:00

mini raportel de tura :)

(pana fac rost de poze si de filmulete)

sambata 2 iunie.

participanti: laura, shoby, matei& myself

scop: coborare pe schiuri de la Omu pe valea Morarului pana la Gura Diham

Am plecat pe la 7 juma-8 din buc cu masinuta in care am ingramadit 3 perechi de schiuri...
noroc ca Laura nu schiaza :d ca nu stiu unde le mai puneam...si ca Bogdan nu a mai putut veni :)
ca nici pe el nu ne e f clar unde il puteam strecura. La cabina era o super coada, dar Matei si-a facut relatii:)
si am intrat ca romanu la coada ceausista la carne prin dos:D.
La Babele era cald...cam innorat dar nu parea sa urmeze ceva dramatic, asa ca am luat-o agale spre Omu.
Spre bucuria mea nemarginita :D s-a deschis poteca de vara asa ca am traversat cerdacul in 10-15 minute si am ajuns la Omu
relativ repede (ceva gen 1h45)....Acolo ne-am imbuibat cu mancare (s-a deschis cabana) si am luat-o catinel spre vale.
Pe Valea cerbului era iarba pana la genunchi, ma si gandeam ca o sa experimentam sportul bazat pe "cârca".
La intrarea in vale, ni se desfasoara grandioasa prima caldare plina de floricele mov :)) Imi venea cand sa rad cand sa plang:)
Dupa prima caldare am dat de o limba de firn si ne-am pus repede schiurile...am chitzait, chiuit, super dragutz...am mai pierdut din altitudine...
apoi le-am mai scos si am intrat in firul secundar..unde am schiat ceva mai mult...Pe o margine de coasta inverzita, erau 2 cu cortul...
La un moment dat am dat peste o rimaye (cum naiba s-i fi scriind?:d) si a trebuit sa sarim peste ea....am aruncat schiurile mai intai..apoi juma' de
ora ne-am facut curaj sa sarim in clapari peste rimaye :D
si tot asa pana in Canion, apoi perpedes, cu "carca" (frate, grele sunt de carat in spate o pereche de schiuri si una de clapari peste restul bagajului). Mi-am descentrat genunchii pana am ajuns la Cabanita Coltii Morarului....apoi gura diham...si acasa

concluzii:
1) a lui matei : "ralucita is back in freeride" :)))
2) a lui shoby : " daca nu venea raluca, sigur era mai multa zapada" (de fiecare daca cand am mers io, au fost ba cruste, ba avalanse, etc...s-a concluzionat ca port ghinion)

Hoinarind prin Muntii Buzaului, Siriu si adiacente:)

2007-04-29T08:08:00.000+03:00

Salutare,
Din lipsa de imaginatie, ne-am propus sa mergem prin Siriu, aliniati cuminti la gasca alpinet
(cota parte din ea). Cand am plecat din Buc habar n-aveam ce urma sa facem, asa ca in portbagaj am indesat cu mult optimism toate soiurile de echipament de la sfori de cocot, hamuri, bla pana la cort, saci, bocanci de plimbareala :)
Masina nr 1: Irina, Laviniu, Tanta si Andrei
Masina nr 2: Laura, Alex, Matei si cu subsemnata.
Evident ca nu am putut merge in coloana asa ca pe la un 6-7 seara debarcam in satul Colti, unde stia Laura ca trebuia sa vizitam niste "locuinte rupestre"....Cam ce-mi imaginam eu: parcat masina, dat jos langa o stanca, privit o bucata de stanca care ar putea semana atat a gladiola cat si a pom de iarna (Caragiu saracu') imbarcat inapoi si pe-aci tzi-e drumul....
dar ...surprise...:)....dupa ce am escaladat o ruptura de drum de vreo 10 m....am ajuns in sat, am intrebat si noi, ca oamenii, cum ajungem la "locuintele alea sapate in stanca":) Toti se uitau la noi cam dubios...intr-un final, invatatorul satului ne-a aratat cam pe unde vin si ne-a linistit ca avem de mers 2-2ore juma si ca oricum nu le gasim ca sunt ascunse....ca el ne-ar da un copil ghid dar se lasa noaptea...si nu-i lasa parintii...ca sa nu mergem..etc...dar te pui cu ariciul:) cum a auzit ca se lasa noaptea...degraba a sarit in sus de bucurie, ca nu mai facuse demult ture nocturne....and adventure:)) ahei...asa ca o pornim catinel spre obiectiv, fara sa-i mai asteptam pe ceilalti...pe care oricum nu-i puteam anunta pt ca nu aveam semnal.
Desigur nu prea aveam habar la ce sa ne asteptam asa ca am luat-o catinel peste dealuri in directia aratata de localnic. F frumos, ealuri mai mult sau mai putin insorite...se lasa si seara:) Noi, inarmati cu aparate foto si video...si pusi pe chef :)

"In depărtare, cât gonesc ochii se desfac podişuri verzi, plaiuri luminoase ce se lasă în cascade pe stepenele munţilor, peste satele răzleţite pe văi, târle de oi se zăresc pe sub poalele codrilor, mori şi herăstraie de-a lungul apelor (…) departe în zări se desluşesc cătunele împrăştiate pe încheieturile măgurilor, întinsele obraţii ale Chiojdului-din-Bâsca, sat mare de moşneni cuprinşi, ale căror livezi şi islazuri pornesc din pajerea hotarului şi merg una până hăt în pripoarele Nehoiului, aproape de apa Buzăului”. (Alexandru Vlahuta - Romania pitoreasca)
Dupa ce ne-am intors, mi-a trimis Laura un articol haios in care se vorbea de cat de bantuita de spirite e zona si cate legende stranii a generat :)) deci am pornit pe innoptat sa gasim "locuintele rupestre".

http://www.formula-as.ro/articolprint.php?id=2925
http://www.carpati.org/ar ww.carpati.org/ar ticol/misterele_subcarpatilor_de_curbura_vineri_10_septembrie_2004/26/
Cam asa a fost in Muntii Buzaului. a doua zi...am avut o tentativa de al merge pe varf dar dupa ce am balaurit haotic vreo ora si ceva, ne-am despartit in doua grupuri...cei plini de ambitii care au mai balaurit in 2-3 ore fara rezultat:) si cei mai puturosi care s-au jucat de-a rapeluri peste viaduct spre incantarea si distractia turistilor care isi opreau masinile si se buluceau gramada sa vada ce fac "nebunii" aia acolo pe sfoara aia:)
De mentionat ca Laviniu a facut un rapel de 50m, al doilea din viata lui, motiv pt care il felicitam din plin:)
As mai pune si ate foto, dar ma lasa nervii cu formatatul textului :))
Deocamdata nu am reusit sa deslusim taina care planeaza asupra acestor locuinte (care trebuie un pic cautate prin padure si pe stanci). Noi am gasit doar doua dar cu siguranta sunt mai multe. Foarte interesant. Se intunecase cand am pornit inapoi, asa ca am urcat prin padurile "bantuite" la lumina lunii si a frontalei pana cand mi s-au terminat bateriile:)
La intoarcerea in sat am gasit un biletel in stergatorul de la masina. Ceilalti ne asteptau la "coada lacului Siriu". I-am dat bice si pe la 11 gasiseram si loc de cort asa ca am facut focul si ne-am pus pe depanat povesti:)